„NU VĂ TEMEȚI!” spunea Isus în timpul lucrării Sale pe pământ, îndemnându-i pe ucenicii Lui să își pună încrederea în Tatăl Ceresc.
„Nu vă temeți!” a spus Papa Ioan Paul II unui public de un milion de oameni într-o Varșovie comunistă din 1979, stârnind o revoluție spirituală care, zece ani mai tarziu, va duce la căderea comunismului.
„Fă ca alegerile tale să reflecte speranța ta și nu fricile tale!” a declarat Nelson Mandela după anii petrecuți într-o celulă de închisoare, în care a ales în fiecare zi speranța personală și iertarea în detrimentul fricii și răzbunării.
Fiecare din acești oameni care au schimbat lumea au fost mesageri ai speranței, promovând reconcilierea, vindecarea, acceptarea, iertarea.
Totuși astăzi o nouă specie de politicieni au ieșit la lumină prin politici de frică și ură. Acești politicieni oferă soluții simpliste pentru problemele complexe ale timpurilor noastre. De multe ori vorbesc de apărarea culturii creștine și restaurarea valorilor tradiționale. Aceasta este valabil pentru oameni precum Donald Trump, Nigel Farage, Marina Le Pen și Geert Wilders.
Până la un punct, pot avea dreptate. Aceasta pentru că lumea noastră secularizată a respins valorile creștine în favoarea viziunei postmoderniste a autonomiei umane. În timp ce au o poziție ipocrită în privința „valorilor europene” precum egalitatea, demnitatea, fraternitatea și libertatea, liderii noștri seculari resping rădăcinile biblice pe care le au aceste valori.
Totuși, trebuie să ne ferim de politicile care caută țapi ispășitori. Hitler a persecutat evreii și țiganii. Astăzi, migratorii musulmani au devenit principalii acuzați. Totuși, credincioșii musulmani văd Europa, în același timp, ca fiind imorală și în decădere.
Un studiu recent „Saving people” din 2016 (Salvând oamenii) a dezvăluit cum populiștii se folosesc de religie pentru cauza lor. Ei creează două categorii de „dușmani ai poporului”: „elitele” și „ceilalți” periculoși care amenință bunăstarea „poporului”. Țara „noastră” a fost jefuită, ni se spune; globalizarea, imigrarea, multiculturalismul subminează „valorile noastre iudeo-creștine”. Cu toate acestea, cea mai mare parte a partidelor este seculară și consideră creștinismul, în mod ipocrit, ca fiind o identitate, nu o credință.
Folosind creștinismul ca un instrument de a alunga oamenii, populiștii neagă natura invitațională a credinței. Ei trădează inima ei compasionată reflectată în povestea despre oi și capre prin care Isus explica cine poate fi numit „creștin”. Oile îi hrănesc pe cei înfometați, le liniștește setea, îi adăpostesc pe străini, îi acoperă pe cei fără îmbrăcăminte, alină pe bolnavi și îi vizitează pe întemnițați. Cei care îi îndepărtează pe străini în același mod în care sunt îndepărtați refugiații din tabăra din Grecia (din imaginea de mai sus) reprezintă caprele.
Cum ar trebui să răspundem fricii răspândite de acești politicieni?
În primul rând, trebuie să recunoaștem că frica este lipsa încrederii în Dumnezeu. Trebuie să avem credință că Dumnezeu se îngrijește de noi. Nu vă temeți, ne îndeamnă Isus; sunteți mai de preț decât păsările cerului, iar Tatăl Ceresc se îngrijește chiar și de ele (Matei 10.31).
În al doilea rând, trebuie să recunoaștem că planul lui Dumnezeu din Biblie cuprinde toate popoarele. Împărăția Sa e formată din multe neamuri. Trebuie să căutăm mai întâi Împărăția Lui, nu America mai întâi, nu Marea Britanie mai întâi, nu Europa mai întâi și nici alte țări mai întâi. Potrivit cărții Apocalipsa, destinația noastră este un Oraș multietnic!
Rabinul Jonathan Sacks a scris despre rolul pe care l-a avut Regina Elisabeta în importanta transformare a Marii Britanii în timpul domniei sale, într-o societate multietnică și împânzită de o varietate de credințe: Îi face să se simtă (pe cei ce sunt parte a religiilor minoritare), nu ca străini într-o țară ciudată, ci ca cetățeni respectați ca la ei acasă. Regina însăși a explicat o dată că Biserica Anglicană are datoria de a proteja libertatea oricărei credințe (în Marea Britanie). Țesută în aceeași pânză (a Angliei), Biserica a ajutat la construirea unei societăți mai bune—se implică tot mai activ la binele comun, fiind într-o cooperare activă cu cei ce aparțin altor credințe.
În al treilea rând, trebuie să recunoaștem că frica este o închisoare. Frica ne ține captivi într-o rețea a percepțiilor distorsionate. Să privim la exemplul lui Geert Wilders și la așa-zisul său Partid al Libertății. Din cauza criticilor deschise aduse la adresa unor grupuri mari de oameni, el trebuie acum să fie escortat în fiecare clipă, apărare ce este asigurată din banii plătitorilor de taxe cu 2 milioane de dolari pe an. Nu s-a mai plimbat de unul singur sau împreună cu prietenii de 12 ani. Nu poate nici măcar să își ia el însuși scrisorile din cutia poștală. Nu poate merge nici măcar la cumpărături. Politicile sale exclusiviste ar putea fi duse la îndeplinire doar dacă ar reduce Olanda la un simplu stat politic. Ce fel de libertate ar putea el oferi olandezilor?
Există și cazul opus: mă plimbam recent prin gara centrală a orașului Haga, când a trecut pe lângă mine o persoană ce îmi părea cunoscută, vorbind la telefon în timp ce se grăbea să își prindă trenul. Era chiar prim-ministrul Olandei, Mark Rutte. Fără gărzi! Era ca un simplu cetățean ce se bucura de libertatea societății deschise olandeze.
În ultimul rând, trebuie să recunoaștem că dragostea este cel mai puternic antidot al fricii. Din acest motiv, Isus ne-a spus să ne iubim aproapele—chiar și inamicii. Martin Luther a afirmat: Există ceva ce ține de dragoste care construiește și creează. Este ceva ce ține de ură care demolează și distruge. Deci iubiți-vă dușmanii.
