Toată lumea e cu ochii pe alegătorii francezi pentru a vedea ce vor decide în privința viitorului Europei. Nu este o exagerare. Aceste alegeri sunt diferite. Consecințele amenință să fie mult mai mari decât acelea ale Brexitului.
Pentru cei care ne rugăm ca voia lui Dumnezeu să se facă în Europa, rezultatul ar trebui să fie de un mare interes pentru noi.
De ce diferite? Alegerile prezidențiale au fost, de obicei, lupte între socialiști și republicani. De această dată, candidatul socialist, împovărat de impopularitatea președintelui Hollande, nici măcar nu s-a propus pentru peședinție. Deoarece a fost acuzat de nepotism, canditatul republican, François Fillon, s-a ascuns în spatele liderilor, socio-liberalul Emanuel Macron și național-populistul Marine Le Pen, iar niciunul din aceștia nu a reprezentat stabilimentul tradiționalist.
Alegătorii francezi sunt dezamăgiți de politicienii de carieră. Ei își doresc schimbare, dacă nu revoluție, pentru a răsturna sistemul.
Ieri a fost șansa lor de a se exprima. Aseară a devenit clar că ei au respins atât partidul socialist, cât și pe cel republican. Ultima rundă va fi acum între Macron și Le Pen peste două săptămâni.
Ce este la mijloc? În timp ce Macron este pro-Europa și pentru deschiderea granițelor, Le Pen vrea să părăsească Uniunea, zona Euro, NATO și să închidă granițele. Alegerea este acum între o societate deschisă și una închisă. Dar ne-am putea imagina cum ar fi Uniunea Europeană fără Franța? Până și Brexitul ar fi redefinit: din ce ar ieși Marea Britanie?
Eșec
„Merită efortul Uniunea Europeană, sau ar trebui încheiată?”. Această întrebare care aduce înaintea publicului francez aceste două opțiuni este titlul unui scurt filmuleț care a avut milioane de vizualizări pe YouTube pe parcursul ultimelor 10 zile. Ar putea fi cea mai bună investiție de șapte minute pe care o faci azi. Uită-te și tu. Acest filmuleț, care ne amintește de ce U.E. a fost formată, ar trebui să fie arătat în școlile din întreaga Europă.
De multe ori mă confrunt cu eșecul sistemelor de educație—și chiar a Uniunii însăși—de a explica existența U.E. dincolo de palidul Bruxelles. Ziua Europei, de exemplu, marchează începutul Proiectului European odată cu Declarația Schuman de la 9 mai 1950, dar care va rămâne unul din cel mai bine păstrate secrete în Europa.
Pe parcursul Paștelui, am organizat două „grupuri ale patimilor” cu tema istoriei la conferința IFES pentru studenții europeni, în Germania. Din cei 25 de studenți din toată Europa care au participat la seminariile noastre, doar trei dintre ei au auzit vreodată de Robert Schuman, Ministrul de Externe francez, recunoscut oficial ca „părintele Europei”. Chiar și cei doi studenți francezi, care au presupus că toată lumea ar fi auzit de Schuman, știau destul de puțin despre contextul spiritual al poveștii Schuman.
Sâmbătă, a avut loc cea de-a patra sesiune a Cursului pentru Studii Europene la Salonul Schuman în Bruxelles, pe tema: Înțelegerea și evaluarea Proiectului European. Ne-am uitat la un film, O viziune pentru Europa [titlu original: A Vision for Europe n.tr.] (care, de asemenea, merită vazut de cât mai mulți), despre povestea Schuman. Reconcilierea postbelică între Franța și Germania a fost fundația edificiului european, ne amintește filmul.
Caracter
Apoi am examinat teologia publică a lui Schuman (care merită a fi comparată cu platforma lui Le Pen, Franța mai întâi), citându-i cartea Pentru Europa, dar și alte surse:
- „Iubește-ți aproapele ca pe tine însuți” este un principiu democratic care, aplicat națiunilor, însemna să fii pregătit să îi slujești și să ajuți popoarele vecine.
- Legea universală a dragostei și milei a făcut din fiecare om aproapele nostru. Nicio rasă sau națiune nu s-ar putea considera mai importantă în ochii lui Dumnezeu.
- Aplicate comunității de popoare, iertarea și reconcilierea—chiar și cu cei pe care îi vezi acum ca dușmani—au fost porunci creștine.
- Europa devenise o „comunitate de popoare adânc înrădăcinate în valori creștine de bază”.
- „Europa” nu poate și nu trebuie să rămână o întreprindere economică și tehnică: ea are nevoie de un suflet.
Acestea sunt cuvintele omului pe care ziarul elvețian, Sie und Er, l-a descris cândva astfel: „incoruptibil, foarte religios, dar nu este în totalitate imaginea unui om de stat al Republicii Franceze. Un celibatar declarat, Schuman recunoaște destul de deschis că se simte intimidat de femei. În A Treia Republică, ar fi de neimaginat. Schuman nu este… coprupt precum atâtor miniștri din A Treia Republică, nu este grandilocvent și inflexibil precum Gaulle; el este sincer și deshis—nici mai mult, nici mai puțin. Un politician care respinge înșelăciunea și pretențiile este o raritate și cel puțin agreabil—și nu doar în politica franceză”.
Din păcate, „integritate”, „incoruptibilitate” și „sinceritate” nu sunt cuvintele folosite pentru a descrie politicienii de astăzi, de la care cu greu ne putem aștepta să dea Europei suflet! Din acest motiv nu putem să lăsăm viitorul nostru doar în mâinile politicienilor. Sunt prea multe la mijloc.
Te invităm să explorezi împreună cu noi viziunea lui Schuman pentru o „comunitate de popoare adânc înrădăcinată în valori creștine de bază” la Forumul starea Europei din Malta de peste două săptămâni (înscrierile vor fi deschise foarte curând!), la ultimele două sesiuni din Cursul pentru Studii Europene din Bruxelles sau la cursul Masterclass in European Studies din Amsterdam, din perioada 1-5 august.
Să continuăm să ne rugăm pentru Franța.
