Spectacole impresioante de artificii au întâmpinat ieri Anul Nou împrejurul lumii, de la zgârie-noriul din Auckland până la Big Ben din Londra, tradiție ce la origine avea scopul de a alunga demonii.
Doar de ar fi atât de ușor să vânezi fantome.
Previziunile pentru Anul Nou inculd întoarcerea vechilor demoni care au bântuit trecutul Europei, spirite necunoscute pentru generațiile lipsite de suspiciuni născute după război, pentru care pacea și prosperitatea au fost o normalitate. Războiul—cel puțin în „curțile” noastre—era de neconceput în împlinirea visului părinților fondatori ai proiectului european. Acel proiect avea ca scop îndepărtarea definitivă a fantomelor ce închipuiau naționalismul exclusivist, rasismul, antisemitismul și demagogia care inspira frica. Viziunea lor, așa cum a explicat-o Robert Schuman, era ca Europa să devină o comunitate de popoare adânc înrădăcinate în valori creștine de bază, precum pacea, libertatea, demnitatea umană și solidaritatea.
Visul și-a atins apogeul în urmă cu un sfert de secol odată cu prăbușirea comunismului, eliberând Europa Centrală și de Est din dominația Moscovei. Acelea au fost zile palpitante și importante când valori ca frățietatea, binele comun, egalitatea și deschiderea granițelor au fost sărbătorite. Unii chiar au vorbit de „sfârșitul istoriei” și triumful final al democrației liberale vestice.
Noaptea euforiei
Acum câteva săptămâni în Talin, Estonia, am amintit de aceste zile celor din Parlamentul European al Tinerilor Creștini (European Christian Youth Parliament), unei audiențe de europeni prea tineri pentru a-și aminti acea noapte plină de euforie cand Zidul Berlinului a fost distrus sau de „Revoluția cântătoare” (Singing Revolution), când marile festivaluri de muzică baltice au devenit ocazii de rebeliune împotriva tiraniei comuniste; sau când părinții și bunicii lor și-au dat mâinile, formând Lanțul Baltic de-a lungul a trei națiuni; sau când lituanienii au re-amplasat cruci pe un sit antic sacru, Dealul Crucilor, după ce autoritățile le îndepărtaseră.
Nu au gustat niciodată entuziasmul mișcării Solidarității din Polonia, condusă de Lech Walesa și alții, încurajată de Papa Ioan Paul II; sau din adunările pentru rugăciune și pace din Leipzig (Prayer and Peace rallies) unde mii de oameni au protestat prin cântec și neagresiune. Nu știau nimic despre Picnicul Paneuropean ținut pe granița dintre Ungaria și Austria, în august 1989, la care au participat 10 000 de persoane care așteptau cu nerăbdare ziua în care s-ar deschide granițele, iar sute au trecut frontiera către libertate, testând gărzile vamale. Tinerii auziseră doar câteva informații vagi despre Revoluția de catifea din Praga, prin care dramaturgul Vaclev Havel a trecut de la statutul de prizonier la cel de președinte.
Acum, aproape o generație mai târziu, audiența mea își putea aminti speranța și așteptările născute când națiunile lor s-au alăturat Uniunii Europene în ultimul deceniu. Dar promisiunea securității colective și a prosperității au născut în prezent un sentiment general de neîmplinire a aspirațiilor, dezamăgire și deziluzie, mânie și frustrare.
Pentru că, odată cu încheierea anului care ne-a adus ieșirea Marii Britanii din Uniunea Europeană, pe Trump, Aleppo și Berlin, o eră care începuse cu fondarea ONU, NATO și UE părea că se încheie și ea. Le-am cerut iertare tinerilor ascultători că generația mea le lasă în urmă o Europă cu mari temeri față de viitor, nesigură în privința zilei de mâine, o Europă care se confrunta cu amenințări interne și externe, o Europă ce se află la răscruce.
Le-am citat cuvintele Primului-Ministru slovac pe care acesta le-a spus cu doar câteva zile în urmă: „Numai un nebun ar dori să dea înapoi în timp secolele ce cuprind dezvoltarea drepturilor omului și a societății. Totuși astăzi… întâlnim un pericol clar și prezent, pe care mulți dintre noi au crezut că nu îl vor mai vedea niciodată reîncarnat. Este ascensiunea naționalismului, extremismului și rasismului. […] Deodată simțim că istoria neplăcută a Europei se întoarce.
În 1992, Sir Fred Catherwood, fost vicepreședinte al Parlamentului European, a avertizat că odată ce locuința europeană a fost curățată de fascism și comunism, am rămas cu o Europă mai lipsită ca niciodată de credința creștină. Europa a fost o casă purificată, pregătită pentru a fi ocupată de șapte demoni mai periculoși decât primul.
Realități noi
Odată cu începerea noului an, trebuie să conștientizăm noile realități și provocări ce ne stau înainte. Mai mult ca niciodată, așa cum am spus și tinerei mele audiențe, Europa are nevoie de persoane care să facă pace, să construiască punți, să aducă speranță și să facă istorie. Trebuie să înțelegem schimbările ce au loc chiar sub ochii noștri. Trebuie să fim încurajați de povești despre cum minorități credincioase și creative pot face diferența.
Cu scopul acesta, vă invităm la următoarele evenimente, oportunități care să vă echipeze în acest an:
- Cursul de studii europene din Bruxelles ce are loc în a patra sâmbătă a fiecărei luni, din ianuarie până în iunie, unde se prezintă perspectiva biblică privind trecutul, prezentul și viitorul Europei;
- Forumul despre starea Europei din Valletta, Malta, din perioada 7-8 mai, despre Speranță, vindecare și ospitalitate; și
- Turul moștenirii continentale din perioada 1-16 iulie, orgaziat odată cu aniversărea de 500 de ani a Reformei lui Luther, ce va include vizite în 40 de locuri, precum Castelul Wartburg, Wittenberg, Zurich, Geneva, Basel și Strasbourg.
Lumina lui Isus ce strălucește în întuneric are mai multă putere decât orice artificii.
