În urmă cu 60 de ani, când a fost semnat Tratatul de la Roma pentru a iniția Comunitatea Economică Europeană, mulți protestanți au văzut lucrul acesta ca fiind complotul roman care va duce la împlinirea scenariului apocaliptic descris în ultima carte a Bibliei, capitolul 17, descrierea unui Imperiu Roman renăscut.
De fapt, ceea ce „bărbații în negru” din Germania, Italia, Franța, Belgia, Luxemburg și Olanda au semnat în acea zi a fost un document de 180 de pagini compus în întregime din pagini goale. Documentul oficial cu textul tratatului încă se afla pe trenul de la Bruxelles, reținut undeva la granița Elveției. Totuși, autoritățile au decis să înceapă ceremonia, iar semnăturile au fost adăugate unui teanc de foi albe.
Cu toate acestea, intențiile erau sincere și a rezultat o regiune a comerțului liber, un pas înspre formarea Comunității Europene a Cărbunelui și Oțelului și a Uniunii Europene de astăzi. Ceremonia de la Roma din 25 martie 1957 este în prezent descrisă în spațiul media ca reprezentând „nașterea proiectului european”; totuși, data de naștere oficială este 9 mai 1950, când Robert Schuman a prezentat la Paris într-un discurs de trei minute o propunere-surpriză industriilor comasate de cărbune și oțel ale Franței și Germaniei.
Ceea ce cu siguranță se numește „momentul decisiv din Europa postbelică” a fost Declarația Schuman, care a pus temeliile casei europene în care astăzi 500 milioane de europeni din 28 (în curând 27) de națiuni trăiesc împreună în pace. Acesta este motivul pentru care ziua de 9 mai și nu cea de 25 martie se numește Ziua Europei. Acest adevăr rămâne foarte bine păstrat secret în unele din țările fondatoare precum Olanda, dar este extrem de cunoscut în țări membre mai noi precum Slovenia, pe care am vizitat-o săptămâna trecută.
Motivul vizitei mele a fost prezentarea traducerii slovene a cărții mele despre povestea lui Schuman, „Deeply Rooted”, pe care Editura Družina plănuise să o termine la timp pentru a o lansa odată cu aniversarea de 60 de ani a Tratatului de la Roma. Fostul prim-ministru și actual membru al Parlamentului European—Lojze Peterle, fostul ambasador al Bruxelles—Igor Senčar și profesorul Igor Bahov au fost implicați la lansare, fiecare contribuind cu prefețe pentru noua traducere.
Strânsoare de fier
Dacă Schuman ar fi fost martor al ceremoniilor din Roma care au avut loc weekendul trecut, ar fi fost foarte surprins să vadă cât de mult a crescut comunitatea pe care a înființat-o el. În 1950, Stalin încă ținea aproape jumătate din Europă în strânsoarea sa puternică de fier. Doar vizionarii au îndrăznit să viseze la ziua în care țările Europei de Est și Centrale vor fi reunite cu statele partenere din vest.
Totuși pe Schuman nu l-ar surprinde decizia Marii Britanii de a părăsi Uniunea Europeană, proces început chiar săptămâna aceasta. Fără îndoială, asemenea multora din ziua de azi, ar fi foarte dezamăgit. Dar chiar de la primele începuturi el a avertizat că Marea Britanie va considera relația ei cu restul Europei una stranie, având în vedere loialitatea sa față de Republica Engleză și relația ei cu Transatlanticul, o relație istorică și specială.
Un ziar olandez a comparat Uniunea Europeană din prezent cu o mătușă bătrână care crede că face totul spre binele tuturor, dar este din ce în ce mai puțin iubită de membrii mai tineri ai familiei pentru că ea se amestecă în afacerile lor. Dar, așa cum sugerează editorialul, acești membri mai tineri au uitat—sau sunt prea tineri pentru a-și aminti—rolul-cheie pe care „mătușa” l-a jucat în rezolvarea conflictelor familiale, adunându-i pe toți în jurul aceleiași mesei. Dacă ea ar dispărea, așa cum par să își dorească unii, lipsa ei ar fi resimțită cu durere.
Răscruce
Astăzi, încă o dată, Europa se află la o răscruce. Nimic nu este nou. Istoria proiectului european este o poveste despre multe crize, fiecare dintre ele ducând la un viitor necunoscut. Schuman însuși a trăit multe crize, dar a fost încurajat de credința sa creștină și de devotamentul față de „un model democratic de guvernare care, prin reconciliere, se transformă într-o comunitate de popoare ce trăiesc în libertate, egalitate, solidaritate și pace și care sunt adânc înrădăcinate în valorile de bază creștine”.
Este vorba de un proiect mult prea important pentru a-l lăsa doar pe seama politicienilor. În calitate de creștini, nu putem sta doar pe margine, criticând și încercând să încadrăm realitatea în scenariile noastre apocaliptice. Europa de mâine este responsabilitatea noastră colectivă. Bineînțeles, Uniunea Europeană este un proiect uman imperfect, însă nu trebuie confundat cu Împărăția lui Dumnezeu sau cu Biserica. Ni se spune să ne rugăm ca Împărăția lui Dumnezeu să vină, cu alte cuvinte, ca voia Lui să se facă în Europa precum în Cer. Punctul nostru de plecare nu ar trebui să fie că Dumnezeu a predestinat Europa „să devină Bestia”. Ci ar trebui să recunoaștem că întodeauna Dumnezeu dorește ca voia Lui să se facă—deci și în Europa.
Cum ar arăta acest lucru? Cu această întrebare în minte, organizăm în fiecare an Forumul Starea Europei—cu scopul de a aduce împreună credincioși europeni din diverse contexte și cu diferite chemări pentru a căuta o cale înspre „o comunitate de popoare ce trăiesc în libertate, egalitate, solidaritate și pace”.
Te invit să ni te alături în Valetta, Malta, pe 7 și 8 mai, să ne rugăm și să lucrăm împreună pentru o Europă a „speranței, vindecării și ospitalității”.
