Alegerile nu au fost singurul eveniment important al săptămânii trecute din Olanda.
În timp de un cârd de jurnaliști se concentrau pe presupusa victorie populistă a lui Geert Wilder care, în final, nu s-a întâmplat, un număr variat de evenimente din Olanda au reflectat în ultimele șapte zile mișcarea cuprinzătoare a lui Martin Luther de stabilire a unei ordini europene acum 500 de ani.
Joi, când toate titlurile ziarelor erau marcate de declarația plină de încântare a lui Mark Rutte că „tipul greșit de populism a fost estompat”, eu și soția mea ne-am alăturat unui grup din orașul nostru pentru a asculta un profesor german descriind influența puternică a reformatorului neamț și a presupusului său „populism bun” asupra Țărilor de Jos. De fapt, Olanda datorează Reformei însăși existența sa, după ce atât protestanții, cât și catolicii s-au revoltat împotriva opresiunii necruțătoare spaniole față de dizidența religioasă. William de Orange a luptat pentru libertatea conștiinței și practicării credinței, drepturi care sunt din nou în pericol după alegerile de săptămâna trecută.
Vineri, ma aflam la Moscheea Albastră din Amsterdam împreună cu o audiență formată atât din creștini, cât și din musulmani. L-am ascultat pe fostul lider al bisericilor protestante din Olanda vorbind despre impactul profund pe care l-a avut Reforma atât în istoria olandeză, cât și în societatea occidentală. Aceasta a dat formă literației, recunoașterii individului și ascensiunii democrației (fiecare persoană contează), științei, educației și a eticii protestante în muncă. Un profesor marocan care preda în Germania a dat un răspuns prin care a accentuat nevoia musulmanilor de a se reforma pe sine, care își caută locul între „a crede și a aparține”, deci a fi musulmani credincioși sau buni europeni. Acest dialog respectuos dintre creștini și musulmani a construit o punte între ei ca un antidot pentru polarizarea populistă ce induce frică.
Trinitate
Sâmbătă, soția mea a participat la un eveniment ecumenic, inițiat de Mișcarea Focolarelor, cu vorbitori din contexte catolice, protestante și penticostale, eveniment la care s-a căutat un mjiloc comun pentru a merge înainte. Dr. Hubertus Blaumeister, un teolog focolar care a studiat teologia lui Luther despre cruce la Universitatea Gregoriană din Roma, a întrebat cum ar putea fi continuat drumul spre unitate de mai mult decât de catolici și luterani. Unitatea în diversitate a fost un dar de la Dumnezeu, o lucrare a harului. Asta nu însemna doar să te proți frumos cu ceilalți, iar apoi să îți vezi de drumul tău și nici nu înseamnă formarea unei federații de biserici sau o instituție unitară. Luther, spunea el, a descris Trinitatea ca fiind un model de diversitate în unitate și de unitate în diversitate. Isus s-a rugat ca ucenicii săi „să fie una așa cum suntem și Noi”: entități distincte formând un întreg în mijlocul căruia se află respectul reciproc și solidaritatea radicală. În strânsă comuniune. Adevărata unitate în adevărata diversitate. Posibile doar în și prin Cristos. O adevărată lucrare a Duhul Sfânt.
În aceeași zi, eu mă aflam în Friesland și făceam cunoștință unui grup de prieteni cu Menno Simons, singurul reformator al Olandei, un lider-cheie a ceea ce de cele mai multe ori este numită Reforma Radicală. Bazându-se pe munca lui Luther, acești reformatori radicali, numiți anabaptiști („rebotezători”), au aplicat principiul sola scriptura mai riguros. Pentru ei, botezul prin imersiune este dovada externă a alegerii interioare de a-L urma pe Cristos. Adepții lui Menno s-au numit menoniți și mulți din aceștia au inflențat dizidenți englezi, care se întorceau acasă din vizitele în Amsterdam, să înceapă mișcarea baptistă în Anglia.
Cărți și reviste ilustrate despre Luther și Reformă—alături de o figurină emblematică Playmobil—își propun să mărească nivelul de conștientizare al populației în privința profunzimii și puterii pe care o are influența călugărului augustinian chiar și în timpurile prezente. Unii abordează acest subiect cu o superficialitate postmodernă, întrebându-se, de exemplu, ce fel de mașină ar conduce Luther în ziua de azi: o decapotabilă, ca să Îl poată vadea mai mult pe Dumnezeu în timp ce conducea? Sau, ca om al poporului, un Volkswagen?
Descoperiri
Mulți catolici par să îl descopere pentru prima oară pe Luther la conferințele Refo500 de anul acesta. Sub conducerea Papei Benedict XVI și Papei Francisc, clericii, dar și laicii încep să conștientizeze că Luther a avut o contribuție enormă atât în istoria Bisericii, dar și în societatea europeană. În 1999, Benedict, în calitate de cardinal pe atunci, a jucat un rol-cheie în formularea Declarației Comune privind Doctrina Justificării (DCDJ) prin care catolicii au căzut de acord cu luteranii că toți credincioșii sunt mântuiți doar prin credință și har.
Episcopul Gerard de Korte, un alt vorbitor în cadrul evenimentuui ecumenic de sâmbătă, l-a descris pe Luther ca fiind un creștin de seamă, un teolog cu un impact enorm. A scris un articol, publicat în una din cele mai cunoscute reviste seculare, afirmând că vede Reforma ca pe ceva ce ar putea lega creștinii din ziua de azi. Ceea ce avem în comun este mai important decât ceea ce ne separă, a spus el cu un ton înviorător de diferit în comparație cu cei din vremurile de dinaintea sa.
Cu siguranță, Luther a avut și părțile sale negative, incluzând chiar și o perioadă mai târzie din viața sa în care a avut o atitudine antisemită. Totuși, moștenirea sa pozitivă—dar și aceea a reformatorilor precum Zwingli, Calvin și Knox—a influențat formarea unor întregi națiuni, precum Elveția, Olanda, Scoția, Anglia și Statele Unite. Ne putem aștepta ca impactul său să dăinuie în națiuni, incluzându-le pe cele catolice prin tradiție, mult timp după apogeul și declinul populismului.
