Ce ar putea să ne învețe istoria unei mici și îndrăznețe Malte, o țară mai mică decât Insula Man, acum, în contextul nostru european, în timp ce ne confruntăm cu actualele provocări?
Această întrebare descrie tema principală a următorului State of Europe Forum (Formul Starea Europei), ce va avea loc în capitala Matei, Valetta, pe 7 și 8 mai. O Europă care are nevoie de speranță, vindecare și de ceva care să îi amintească de porunca biblică a ospitalității poate să își găsească inspirația din momentele-cheie din povestea Maltei.
Cu o populație de numai 400 000 de locuitori, Malta are responsabilități majore în conducerea Uniunii Europene prin apele tulburate ale Brexitului și ale relațiilor schimbătoare din Transatlantic, în timpul unui mandat prezidențial de șase luni. Există o anumită ironie în faptul că o republică de numai 43 de ani moderează ședințele Consiliului Uniunii Europene, în timp ce fosta putere ce a colonizat-o se pregătește să părăsească Uniunea Europeană. Această poziție pe care o ocupă Malta spune ceva important despre egalitatea țărilor din Uniune, care, de altfel, ar fi destinate suferinței sub hegemonia națiunilor mai mari.
Istoria de 7 000 de ani a Maltei este una a supunerii în fața fenicienilor, romanilor, arabilor, normanzilor, sicilienilor, spaniolilor, a cavalerilor ospitalieri, francezilor și englezilor. În timpul sărbătorii publice din cadrul forumului de duminică, 7 mai, trei povești din istoria colorată a țării vor fi puse în lumină în discursurile de la Catedrala anglicană „Sfântul Paul”. Evenimentul divizat în trei etape va începe cu rugăciunea pe grupuri în eparhia „Sfântul Paul” și casa spirituală a cavalerilor maltezi și se va încheia în Grădinile Upper Barrakka ce au o priveliște a Marelui Port.
- În cartea Faptele Apostolilor, Luca descrie cu detalii grafice furtuna teribilă, pe care au experimentat-o el, Pavel și toți cei de la bordul corabiei alexandriene ce își avea destinația la Roma, care s-a dezlănțuit zile întregi fără să se vada soarele sau vreo stea. „Ni se dusese orice speranță că vom fi salvați”, își amintea Luca în mod sincer (Faptele Apostolilor 27:20). După ce a fost vizitat de un înger, Pavel a fost curpins de o nouă nădejde și i-a îndemnat pe toți să își pună încrederea în Dumnezeu. Nimeni nu va muri, declara el, deși corabia va naufragia pe o inslulă. Așa cum Pavel a spus, ne povstește Luca, toți au ajuns nevătămați la mal. Rezultatul pe termen lung al acestei grele încercări a fost vindecarea bolnavilor de pe insulă (cap. 28:9) și convertirea celor de pe insulă la credința creștină. Viața și societatea malteze sunt creionate de credință deja de două milenii.
Ce dorește Dumnezeu să înfăptuiască în urma „furtunilor teribile” care ne năpăstuiesc în prezent Europa? Căile Lui sunt mai înalte decât căile noastre. Și noi trebuie să ne încredem în Dumnezeu și să avem curaj în mijlocul necazului.
- În 1565, Malta a fost asediată de flota otomană formată din 200 de nave și 48 000 de soldați. Cavalerii maltezi, în număr de doar 500, au fost spirjiniți de numai 5 600 soldați, sclavi în galeră și servitori. Turcii au folosit aproximativ 130 000 ghiulele în atacarea fortificațiilor malteze, fiind cel mai lung bombardament din istorie până în acel moment. Totuși, locuitorii insulei au opus rezistență asediului pe parcursul a patru luni fierbinți de vară până ce au ajuns întăririle militare.
Defensiva malteză a devenit legendară, a fost unul din evenimentele cele mai sărbătorite din secolul al VI-lea in Europa. „Nimic nu este mai bine cunoscut decât asediul Maltei”, a remarcat Voltaire două secole mai târziu. Deși au venit greu în ajutorul insulei, regii Europei au realizat că doar prin încheierea conflictelor interne și prin colaborare vor putea să câștige pe termen lung împotriva otomanilor. Marele Asediu ne învață astăzi să perseverăm, să fim uniți în diversitate și că a te reugia într-o atitudine competitivă și naționalistă de tipul „țara noastră mai întâi” nu este o opțiune.
- În timpul celui de-Al Doilea Război Mondial, Malta a fost supusă celui mai greu și lung bombardament din timpul războiului: aproximativ 154 de zile și nopți și 6 700 tone de bombe. Bombardierii italieni au început să atace Valletta și porturile ei în ziua în care Mussolini a declarat război. Trei biplane Gladiator, poreclite de către insulari „Credință”, „Speranță” și „Caritate”, au constituit singura defensivă aeriană pe care aceștia o aveau la dispoziție și care a ridicat moralul oamenilor în timp ce erau martorii unei lupte asemănătoare celei dintre David și Goliat. În cartea sa, „The Kappillan of Malta” (Capelanul Maltei), Nicholas Monsarrat reușește să surprindă atât trauma, cât și vitejia maltezilor aflați în fața unei șanse mici de izbândă.
Poporul maltez a încheiat războiul cu distincția de a fi singura națiune ca întreg căreia i s-a oferit Crucea lui George, cea mai înaltă decorație civilă pentru curaj a Regatului Unit. Hotărârea lor de a fi pregătiți să moară pentru ceea ce cred că este adevărat și corect din punct de vedere moral ne pune astăzi față în față cu preocupările noastre egoiste, precum căutarea confortului, păcii și prosperității.
Pe parcursul forumului din ziua de luni (8 mai), care va avea loc în Campusul Valletta al Universității din Malta, sesiunile și seminariile plenare ne vor ajuta să aplicăm lecțiile învățate din această bogată istorie la circumstanțele prezentului. Colaboratorii din Europa, Africa și Statele Unite vor ajuta participanții să identifice probleme precum migrarea, securitatea, instabilitatea și populismul, cât și să evalueze responsabilitățile Europei în privința vecinilor săi din Estul Mijlociu și Africa. Președintele Maltei, Marie-Louise Coleiro Preca, va ține discursul de încheiere.
Daca Malta nu se află încă pe lista priorităților noastre, poate ar trebui să fie. De ce nu te înscrii acum să participi la forumul din Malta?
