Săptămâna Căsniciei a început marțea trecută în 16 națiuni europene și se încheie mâine, cu ocazia Zilei Îndrăgostiților.
Richard Kane, fondatorul Săptămânii Căsniciei, afirmă că dacă ești îndeajuns de norocos să te afli într-o relație de căsătorie, ar trebui să ai grijă de acea relație. Avându-și începuturile în urmă cu 20 de ani, în Marea Britanie, Săptămâna Căsniciei încurajează cuplurile căsătorite de toate vârstele să investească timp în relația lor pentru a o consolida. De exemplu, să își pregatească unul altuia micul dejun la pat, să se bucure împreună de o ieșire la un restaurant, să citească o carte împreună despre relația dintre soți, să meargă împreună la film sau la concert, să facă o excursie de un week-end…
Bineînțeles, toată lumea este familiară cu Ziua Îndrăgostiților, Ziua Sfântului Valentin. Magazinele cu siguranță ne amintesc de ea. Dar cine cunoaște cine a fost de fapt Valentin? Asemenea multor tradiții din societatea noastră vestică, am păstrat o parte a sărbătorii, dar uităm care este sursa ei.
Valentin a fost un preot creștin în timpul celui de-al treilea secol, care a trăit în Roma în timpul domniei lui Claudiu cel Crud. Cunoscut pentru persecuția creștinilor și pentru campaniile sale sângeroase, Claudiu era de părere că bărbații necăsătoriți luptau mai bine deoarece soldații însurați se temeau să moară în timpul luptei pentru că își făceau griji pentru soțiile sau familiile lor. Așadar, a interzis orice căsătorii sau logodne în Roma. Lucrul acesta i-a afectat în special pe creștini pentru că erau devotați relațiilor monogame, spre deosebire de societatea romană, care era păgână pe atunci. Opunându-se nedreptății decretului, Valentin l-a sfidat pe Claudiu și a continuat să oficieze căsătorii în secret pentru tinerii îndrăgostiți.
Când au fost descoperite acțiunile sale, Claudiu a comandat execuția lui Valentin. A fost decapitat pe 14 februarie, în anul sau în jurul anului 270. Legenda spune că Valentin s-a rugat ca fiica judecătorului care l-a trimis la închisoare, Asterius, să își recapete vederea. Tânăra a fost vindecată, iar Asterius a devenit creștin. Valentin a lăsăt fetei, cu care se împrietenise, o scrisoare de rămas-bun, semnată „De la al tău Valentin”.
Retragere
Astăzi, Valentin ar fi considerat un nebun pentru decizia sa de a plăti un preț atât de mare pentru apărarea instituției demodate a căsniciei. În definitiv, e doar o hârtie, nu-i așa? Cu siguranță că dacă un cuplu a trăit împreună o perioadă, e ca și când ar fi căsătoriți, nu?
În ziua de azi, mulți oameni văd comcubinajul ca noua formă de căsnicie. Deși nu există amenințări ale tiranilor precum Claudiu, cea mai mare parte a populației globului a asistat la o retragere din căsnicie în ultimii ani.
Aceasta înseamnă că, în multe țări din toată lumea, copiii se nasc fie în afara căsătoriei, fie în familii monoparentale, fie cuplurilor care trăiesc în concubinaj. Întrebarea care se ridică este: concubinajul oferă copiilor mai puțin decât merită? Sau, cei mici se simt la fel de bine având părinți necăsătoriți?
Aceste întrebări au fost adresate într-un raport realizat recent de către World Family Map 2017. Întitulat „Caruselul concubinajului” (Cohabitation-Go-Round), raportul sintetizează informații despre 100 de națiuni din întreaga lume, concluzionând:
- Copiii născuți în cadrul cuplurilor ce trăiesc în concubinaj au șanse mai mari de a-și vedea părinții despărțiți până la împlinirea vârstei de 12 ani, în comparație cu cei născuți în familii formate prin căsătorie—fenomen ce are loc în aproape orice țară;
- În Marea Britanie, probabilitatea crește cu 94% ca un copil cu vârste până în 12 ani să își vadă părinții despărțiți; în Statele Unite, cifra este de 102%;
- Deși este de nouă ori mai stabil decât a fi crescut doar de mamă, concubinajul râmâne o opțiune neîndestulătoare, în comparație cu o creștere în familii formate prin căsătorie
Stabilitate
Contextul în care a fost realizat acest studiu îl reprezintă dezacordul dintre învățați cu privire la ceea ce aduce fericire copiilor. Unii consideră că în sine căsătoria nu a jucat un rol important, cel puțin în unele țări, în asigurarea bunastării copiilor, pe când ceilalți sunt de părere că actul căsătoriei continuă să joace un rol vital în ceea ce privește bunăstarea celor mici.
Titlul raportului a fost inspirat din studiul lui Andrew Cherlin din 2010, „Caruselul Căsniciei” (The Marriage-Go-Round), care ridica problema instabilității din cadrul familiei „deoarece ar putea să înmulțească problemele comportamentale și emoționale ale copiilor. Unii dintre ei, se pare, întâmpină dificultăți în a se adapta unor serii de părinți și de parteneri ai părinților care se mută pentru o perioadă în casă cu ei, iar apoi pleacă”.
De asemenea, raportul a mai examinat și argumentul că traiul în concubinaj ar fi mai puțin stabil doar pentru că oamenii mai săraci aleg un astfel de stil de viață. S-a ajuns la concluzia că traiul în concubinaj e mai puțin stabil indiferent de educația pe care a avut-o mama: „În majoritatea copleșitoare a țărilor, chiar și părinții care au beneficiat de o educație superioară, dar trăiesc în afara căsătoriei se înscriu unei probabilități mult mai mari de despărțire, în comparație chiar cu acele cupluri căsătorite care au primit o educație minimală”.
Raportul „Caruselul Concubinajului” arată că nu s-a găsit niciun fel de dovadă că odată ce traiul în concubinaj devine tot mai asemănător mariajului, va fi și la fel de stabil precum cadrul asigurat de o familie formată prin căsătorie, așa cum ar crede unii. „Procentaje tot mai mari al nașterilor femeilor singure sau din cadrul cuplurilor care doar trăiesc împreună sunt în mod semnificativ asociate cu procentajele scăzute de copii care trăiesc cu ambii părinți biologici”. Persoanele din cupluri care își sunt cu adevărat devotate înainte să aibă un copil biologic de obicei au un angajament mai profund, față de cei care devin parteneri după ce femeia rămâne însărcinată.
Ceea ce este sănătos în căsnicie, deci și Săptămâna Căsniciei, nu este doar sănătos pentru cupluri, ci și pentru copii. Mariajul nu doar că unește un cuplu, dar unește și copiii cu tatăl și mama lor.
Valentin a avut dreptate. Căsnicia merită să plătești prețul.
