Recentele atacuri teroriste din Marea Britanie și Orientul Mijlociu continuă să alimenteze frică și ură, ajutate fiind și de mijloace media exact așa cum au calculat teroriștii. Totuși, de la atacurile din 11 septembrie 2011, s-a extins o mișcare în toată lumea musulmană în care, în comparație cu cele 14 secole precedente, tot mai mulți musulmani devin credincioși ai lui Isa (Isus).
Această evoluție fără precedent în istorie coincide cu apariția mișcării globale de rugăciune la care participă creștinii din întreaga lume ce caută să înlocuiască frica și ura cu dragostea pentru musulmani și credință, ținând luna Ramadan de rugăciune și post.
Ramadanul, care a început anul acesta pe 27 mai și se încheie pe 24 iunie, comemorează prima revelație a Coranului lui Mohamed, conform credinței islamice, și este unul din cei Cinci Stâlpi ai Islamului.
Mișcarea „Cele 30 de zile de rugăciune pentru lumea musulmană” a fost lansată în 1993 ca urmare a unei întâlniri globale a liderilor Tineri Pentru Misiune în Sharam El Sheik, Egipt, care au semnat Legământul Mării Roșii, dedicându-se unui nou țel în privința lumii musulmane.
Ideea acestei mișcări de rugăciune în timpul Ramadanului nu a fost de la început bine înțeleasă în Olanda. O revistă evanghelică scria la acea vreme „acum TPM a mers prea departe” prin „ținerea Ramadanului”.
Rugându-ne pentru
Totuși, astăzi sute de mii, dacă nu milioane de credincioși se roagă pentru musulmanii „din toată lumea și de peste stradă”, folosindu-se de un ghid de rugăciune în format fizic, dar și electronic tradus în peste 30 de limbi—atât în ediție pentru copii, cât și pentru adulți. Fiecare zi vizează o problemă specifică sau zonă din lumea musulmană, oferind explicații despre musulmani și islam și motive de rugăciune.
Ramadanul a fost ales pentru mișcarea de rugăciune pentru că este momentul în care mulți musulmani se concentrează pe probleme spirituale. Accentul cade pe rugăciunea pentru musulmani și nu împotriva lor. Pentru că, așa cum explică liderii coordonatori ai Celor 30 de zile, rugăciunea ne mărește abilitatea de a iubi. Rugându-ne pentru oameni, începem să îi privim din perspectiva lui Dumnezeu și să îi vedem ca indivizi iubiți de Dumnezeu, creați după chipul Lui.
Acesta este opusul fricii, mâniei sau chiar a urii care sunt atât de ușor stârnite de titlurile ziarelor ce se concentrază pe acțiunile împotriva extremiștilor—chiar și în inimile și mințile creștinilor. Antidotul fricii—care face ca așteptările greșite să pară reale—este dragostea, potrivit 1 Ioan 4.18: „În dragoste nu este frică, ci dragostea desăvârșită izgonește frica”.
În această idee, Fratele Andrei a schimbat înțelesul cuvântului I-S-L-A-M—„I Sincerely Love All Muslims” (Iubesc cu sinceritate pe toți musulmanii). El vede mâna lui Dumneze în spatele valurilor de musulmani migratori care caută un refugiu în Europa. „Dacă noi nu mergem la ei, Dumnezeu îi va aduce la noi”, repeta el de-a lungul anilor.
Porunca lui Isus de a ne iubi semenii, dar și vrăjmașii și de a ne ruga pentru persecutorii noștri lasă puțin loc pentru reacțiile „naturale” și „de înțeles” ale vestului în ceea ce îi privește pe musulmani în general și pe teroriști în particular.
Din această perspectivă, Cele 30 de zile de rugăciune sunt un răspuns radical față de ceea ce autorul Dr. David Garrison crede că ar fi legat de mișcarea de convertire pe care a cercetat-o în ultimii ani.
Atingere
În cartea sa, „A Wind in the House of Islam”, el explorează poveștile a mai mult de 1000 de foști musulmani, ucenici ai lui Isus Cristos din fiecare din așa-numitele „camere” sau regiuni ale Casei Islamului. Aceste nouă regiuni distincte sau blocuri de afinitate au aceeași istorie, limbă, geografie și etnie. Concluzia sa este că Duhul lui Dumnezeu atinge fiecare din aceste nouă „camere”.
Garrison a călătorit în toată lumea musulmană—de la Vestul Africii până în Indonezia—adunând interviuri și poveștile personale ale foștilor musulmani care și-au pus încrederea în Isus Cristos. Garrison și-a dorit să înțeleagă cum Dumnezeu a lucrat în zilele noastre creând mai multe mișcări musulmane față de cele creștine decât în oricare alt moment al istoriei. El a definit o „mișcare pentru Cristos” ca fiind formată din mai mult de 1000 de musulmani botezați ca și credincioși ai lui Isa din aceeași comunitate sau ca fiind formată din peste 100 de biserici plantate în timpul aceleiași generații.
În studiul său global, Dr. David Garrison a observat că prima mișcare musulmană pentru Cristos nu a apărut decât până în secolul al XIX-lea, după mai mult de 1000 de ani de la momentul în care mesajul lui Mohamed a avut un puternic rezultat la minaretele din Medina.
A observat încă zece mișcări musulmane pentru Cristos la finalul secolului al XX-lea. Dar, scrie el, deja în primii ani ai secolului al XXI-lea am văzut mai mult de 60 de mișcări musulmane pentru Cristos—o creștere exponențială!
Cu alte cuvinte, în spatele titlurilor ce creează frică, se scrie o altă poveste a transformării. Dr. Garrison a întâlnit foști teroriști care au devenit „minunați ucenici ai lui Isus Cristos”, pregătiți să renunțe la viața lor pentru a-i sluji pe alții.
Așadar, a te alătura mișcării de rugăciune înseamnă să devii parte a ceea ce poate fi una din cele mai importante schimbări ale zilelor noastre!
