Lumea a început o nouă eră odată cu învestirea de vineri de la Washington. Doar timpul ne va revela ce fel de eră va fi aceasta. Suntem noi martorii unei reînnoiri conservative și naționaliste care duce la o redresare economică și morală, așa cum cred mulți evanghelici care sunt simpatizanți prezidențiali? Sau a unei republici instabile (Banana Republic of the USA) cu un lider autoritar care are temperamentul unul dictator sud-american, așa cum se tem alți evanghelici critici și îngrijorați?
Înainte să aibă loc ceremonia, simpatizanții creștin-evanghelici au participat la evenimente în care rugăciuni erau înălțate către Dumnezeu pentru ungerea noului lider de la Casa Albă, ca acesta să distrugă fortăreața academică și mediatică; iar exemplul lui Neemia, care a fost chemat de Dumnezeu să construiască un zid în ciuda atacurilor din partea criticilor, a fost folosit ca sursă de inspirație.
Pentru cei care au dubii în privința capacității noului șef executiv de a unifica o națiune divizată, discursul de învestire a dat numeroase motive de îngrijorare. Este înzestrat președintele cu îndeajunsă competență și cu trăsături de caracter necesare precum smerenia, respectul și compasiunea pentru a putea oferi națiunii un nou început? Să distrugi este ușor și rapid. Dar pentru a construi este nevoie atât de efort, cât și de timp.
Așadar, acum trebuie să acceptăm noile realități. Ce înseamnă aceasta pentru noi în Europa?
Era postbelică s-a încheiat. Cel de-al 45-lea Președinte ia decizii fără precedent, în ciuda credințelor de bază ale predecesorilor săi de după cel de-Al Doilea Război Mondial: cele mai apropiate alianțe ale Americii sunt democrații, comerțul global liber este optim atât pentru prosperitatea Statelor Unite, cât și pentru binele comun și că o Europă unită și puternică este crucială pentru securitatea Americii.
Pachet de oferte
Pe scurt, Pax Americana (pacea americană) s-a încheiat. Trebuie să ne obișnuim cu ideea că omul din Biroul Oval subminează în mod activ unitatea Europeană. După ce a prezis că 2017 va fi anul în care Uniunea Europeană va imploda și a propus ca Nigel Farage să ocupe locul ambasadorului britanic la Washington, se va întâlni mai întâi cu primul-ministru britanic, deovedind astfel sprijinul față de Brexit. Apoi plănuiește să se întâlnească cu alter egoul său din Kremlin.
În timp ce o probabilă anulare a legilor despre avort din Statele Unite va fi primită cu bucurie de creștinii din întreaga lume, pachetul „America mai întâi” amenință să distrugă structura relațiilor internaționale bazate pe lege, libertate, demnitate și solidaritate.
Mai mult în mod absurd, Psalmul 133 a fost citat în discursul de învestire: „Ce plăcut și ce dulce este să locuiască frații împreună”. Evident, vorbitorul nu s-a gândit la popoarele Europei. Totuși, adeseori folosesc și eu același verset pentru a descrie o viziune a unei Europe care i-ar plăcea lui Dumnezeu, ceea ce și-a imaginat și Robert Schuman ca fiind „o comunitate de popare adânc înrădăcinate în valori creștine”.
Din păcate, Uniunea Europeană se depărtează de această viziune. Dar ar trebui noi să învinuim „elitele seculare” pentru aceasta? Cine s-ar așteapta ca ele să promoveze valori creștine? Cine poate și ar trebui să promoveze valorile, dacă nu creștinii? Deci cine a falimentat? Este a renunța și a te retrage răspunsul adecvat? Sau să te implici în lupta pentru sufletu Europei? Pentru aceasta a pledat Jacques Delors în fața liderilor spirituali, cu scopul de a ajuta în procesul de recuperare a spiritului Europei; în caz contrar, a avertizat el, totul s-ar încheia în decursul a unui deceniu. Deși a trecut această perioadă prevestită de Delors, nu trebuie să renunțăm.
Răsturnare de situație
Probabil că ajută să vedem această răsturnare de situație ca o terapie prin șoc pentru Europa. Ceva bun poate rezulta din ea.
Dar este nevoie de o astfel de terapie pentru ca liderii Europei să aibă interese comune, prinși între amenințări din Kremlin și din noul Washington? Cu siguranță a forțat o verificare a bugetului alocat defensivei și a alternativei pentru NATO, văzută ca o „organizație depășită” de către noul conducător. Europa va trebui să învețe să își apere propriile granițe. Franța, Germania, Suedia, Letonia, Lituania, Estonia, Polonia se află deja printre țările care cresc investițiile în apărare. Ieșirea Marii Britanii din Uniunea Europeană permite dezvoltarea planului de acțiune european în domeniul apărării care include și fond special destinat defensivei, idee față de care Marea Britanie se opunea.
Elogierea lui Putin și criticarea Angelei Merkel au fost privite îndoielnic în Europa, în est și în vest. Fostul ofițer KGB a îmbinat instituțiile democratice cu un „autoritarism votat”, folosind un naționalism umilit pentru a obține sprijinul poporului—o tactică ce a avut efect asupra admiratorului american. Atacurile adresate cancelarului german amenință să dezechilibreze balansul dintre Germania și celelalte națiuni europene. Unitatea europeană a fost esențială pentru Germania de după război pentru a restabili pacea în comunitatea de națiuni. Dar acum o țară protecționistă și izolaționistă (Statele Unite ale Americii) va forța o Germanie șovăielnică să fie liderul care să conducă lumea liberă.
Având acest rol nou, Merkel are nevoie de spijinul nostru în rugăciune.
La fel cum au nevoie toți liderii noștri atât democratici, cât și autoritari. Pentru că înainte de toate, Pavel ne-a îndemnat să ne rugăm pentru liderii autoritari ai vremurilor noastre, astfel încât puterea blândă a Evangheliei—dragostea, adevărul și dreptatea, să învingă.
Te îngrijorează viitorul Europei? Alătură-te nouă, în Bruxelles, în fiecare a patra sâmbătă a fiecărei lunii până în iunie, începând cu săptămâna aceasta, la Cursul pentru Studii Europene, unde explorăm trecutul, prezentul și viitorul Europei dintr-o perspectivă biblică. Sau înscrie-te la cursul nostru din 1-6 august 2017 din Bruxelles, Masterclass in European Studies.
